Despre incredere si maretie

cand nu te uiti in oglinda...

cine a vazut vreodata un caine mic latrand in spume, amenintator catre un dulau, urland mai mai sa il sfasie? cine ar crede ca piticania aia are o sansa? ar crede piticania, ea nu are dubii, stie una si buna, stie ca il poate dovedi pe dulau, il poate anihila dintr-o miscare, doar zgarda il impiedica si un stapan hatru

piticania stie ce puteri magice, ce Bolt zace in el/ea, stie ca are o viata si o traieste la maxim, fara frica.

discutie cu feciora-miu, ii spun, vezi ce muschi mari am, da sa vezi eu, veni raspunsu. Amenintator si jucaus, fara sa se uite in oglinda

Cand esti mic, tanar, prichindel, oglinda nu exista, nici cenzura, nici limita. Sky is the limit. The blue, the grey! Nimic si nimeni nu te poate opri, cand te superi, te superi, la maxim, cand esti fericit, la fel.

Fara limita, fara prag, fara morala sau cenzura. Societatea e cea care opreste elanul, vigoarea, puterea launtrica, nebunia si suspansul dat de acesti mici eroi. Ca de ar fi altfel, nu ar avea sens nici Batman, nici Superman, nici vreun alt erou, de am crede cand suntem mici macar si o secunda ca "NU SE POATE"! Ba uite ca se poate si uite ca puterea aia launtrica si nebunia e singura care poate naviga aiurea prin valuri si iesi castigatoare, fara sa se mahneasca de rateaza, fara sa creada vreo clipa ca ceva din ce face nu ar trebui facut, fara sa pregete, la tinta in fiece secunda, la atac.

imi place sa ma bat, imi spuse intr-o zi. l-am privit atent, duios. era serios. stia ce zice. constientizase ceva, daca iti place, atunci nu exista frica. si atunci nu iti cauti scuze cand esti pe front. a la guere comme a la guere. trebuie sa imbratisezi napasta, sa fii una cu sacrificiul bataliei ca sa nu ai teama, si atunci nu va exista esec, va exista intamplare, durere, dar doar ca parte a frontului, a decorului, un datum simplu. dar tu o intelegi si ai digerat-o, nu te surprinde, ci tu, piticanie, vei surprinde inamicul cu bucuria cu care lupti, cu nebunia ta, cu gratitudinea ta in fata ocaziei ivite. 

si atunci cand ti-i mai greu piticanie draga, striga tare "La atac!"

[lipsa punctuatiei e un omagiu unui scriitor drag mie. nu il copiez, il admir]